Măceșul (Rosa canina) este un arbust sălbatic întâlnit peste tot în România – de la câmpie până în zonele deluroase și de deal. Îl recunoști ușor datorită lăstarilor cu spini și fructelor roșii care apar spre sfârșitul verii și persistă până iarna. Aceste fructe, numite măceșe, sunt adevărate comori pentru natură și pentru oameni.
Aspect și habitat
Măceșul are tulpini arcuite, cu spini ascuțiți, frunze compuse și flori albe sau roz pal, cu un miros delicat. După polenizare, florile se transformă în fructe roșii-închise, lucioase, care rămân pe crengi până după îngheț. Îl găsești la marginea pădurilor, pe lângă drumuri, în lunci și chiar în garduri vii naturale.
Rol ecologic
Măceșul este un arbust-cheie pentru biodiversitate. Florile sale atrag albine și alte insecte polenizatoare, iar fructele sunt hrană pentru păsări (mierle, sturzi, grauri) și pentru mamifere mici. Prin răspândirea semințelor, aceste animale ajută la regenerarea naturală a măceșului.
Importanță pentru oameni
Măceșele sunt cunoscute pentru conținutul lor uriaș de vitamina C – de până la 20 de ori mai mare decât cel din citrice. Din ele se prepară ceaiuri, siropuri, gemuri și dulcețuri delicioase, folosite pentru întărirea imunității și pentru un plus de energie în sezonul rece.
Curiozități
Ceaiul de măceșe era băutura preferată în multe sate românești, mai ales iarna.
Măceșul este folosit și în fitoterapie pentru efectele sale antiinflamatoare și tonice.
Fructele devin mai dulci și mai ușor de consumat după ce sunt lovite de primul îngheț.
De observat în natură
Caută măceșele în septembrie și octombrie. Privește cum contrastul roșu aprins al fructelor luminează câmpurile uscate și marginile de pădure. După ninsoare, măceșele rămân ca niște stropi de culoare pe fundalul alb, oferind hrană pentru păsările iernatice.
Haiducul Wild
National Geographic Wild Planet
Distribuie