Toamna, boncănit la cerb
Sfârșit septembrie, boncănit dimineața și seara pe răcoare. Mergeam cu un coleg, prieten bun și acum, spre loc de observație la cerb.
Mergeam printr-o pădure tânără deasă, fără vizibilitate, fără zgomot. Liniște totală.
Am acționat diferit. Eu am rămas pe poziție nemișcat și pregătit. Am pus repede pușca pe poziție, fără gesturi bruște. Ursul te simte.
A văzut reacția rapidă și a plecat. Totul câteva secunde.
Partea haioasă
După ce a plecat, colegul era deja în copac. Într-un arbore tânăr, cu arma în spate.
„Te cunosc bine și totuși nu știam că ești atât de iute, ai pus repede pușca pe poziție.”
„Nici eu nu știam că ești atât de iute, te-ai urcat imediat în copac (arbore) cu arma în spate.”
Notă: noi zicem copac, în silvicultură e arbore.
Morala
Când simțim pericol real, nu avem timp să ne gândim sau să întrebăm pe Meta AI. Trebuie să știm dinainte ce facem.